# Jaguar 5.3L și Lincoln Zephyr intră între cele mai slabe V12-uri în selecția SlashGear, Ferrari F140 și Mercedes M120 între cele mai bune

> O selecție SlashGear compară patru motoare V12: de la Lincoln Zephyr, cu 110 CP, la Ferrari F140, ajuns la 819 CP.

Publicat: 28 septembrie 2026, 00:38 · Actualizat: 28 septembrie 2026, 00:38 · Autor: Radu Mihailescu · Categorie: [Actuale](https://auto-blog.ro/articole/actuale/index.html.md) · Pagina web: https://auto-blog.ro/jaguar-5-3l-si-lincoln-zephyr-intra-intre-cele-mai-slabe-v12-uri/ · Publicație: Auto Blog

![Close-up motor V12 Ferrari](https://auto-blog.ro/wp-content/uploads/2026/09/motoare-v12-1024x683.jpg)

**Riscul de incendiu la Jaguar 5.3L V12 și supraîncălzirea motorului Lincoln Zephyr V12 arată cât de scumpă poate deveni o configurație prestigioasă atunci când răcirea, electronica și ungerea nu funcționează corect. La polul opus, Ferrari F140 și Mercedes M120 au combinat puterea cu livrarea liniară și construcția robustă.**

Selecția SlashGear, publicată de [SlashGear](https://www.slashgear.com/2264858/worst-v12-engines-ever-made-and-some-of-the-best/), compară cele patru motoare după rafinament, performanță și fiabilitate, dar ia în calcul și necesarul de întreținere. Un V12 reușit trebuie să valorifice echilibrul dintre bancurile de cilindri și ordinea de aprindere, două caracteristici care îi permit să funcționeze lin și stabil inclusiv la turații ridicate.

Numărul mare de cilindri face ca fazele de combustie să se suprapună aproape continuu. Rezultatul urmărit este o plajă liniară de putere și o accelerație predictibilă, fără salturi care să perturbe controlul mașinii. Cilindreea și numărul cilindrilor permit și obținerea unei puteri ridicate fără supraalimentare.

Istoria acestei configurații a început în urmă cu 111 ani, când Packard a prezentat modelul Twin Six în timpul rivalității cu Cadillac pentru piața americană a automobilelor de lux. Twin Six este considerat primul automobil de serie echipat cu motor V12.

## Jaguar 5.3L V12 transforma complexitatea într-un risc de incendiu

Jaguar XJ-S trebuia să înlocuiască E-Type și venea cu un argument puternic pe hârtie: un V12 de 5,3 litri, capabil să producă 285 CP, într-o mașină care costa 19.200 de dolari. Problemele au apărut în special la electronica motorului și au transformat întreținerea într-o operațiune constantă și costisitoare.

Sistemul de aprindere Marelli al Jaguarului funcționa practic ca două instalații separate, fiecare responsabilă de câte șase cilindri. Dacă una dintre jumătăți se oprea, combustibilul nears rămânea în bancul de cilindri afectat și putea fi aprins ulterior de partea care continua să funcționeze. Consecința posibilă era un incendiu în compartimentul motor.

Mașinile construite conform specificațiilor din Statele Unite aveau încă un punct sensibil. Convertoarele catalitice erau montate prea aproape de galeriile de evacuare, amplasare care putea provoca, la rândul ei, incendii ale motorului.

Un sondaj Road & Track realizat în rândul proprietarilor a adăugat pe lista problemelor frânele, alternatorul, sistemul de răcire, pompele de combustibil și instrumentele de bord. Întreținerea frecventă nu ținea doar de păstrarea rafinamentului unui V12, ci de evitarea unor avarii grave.

## Lincoln Zephyr V12 pierdea putere pe măsură ce acumula căldură

Lincoln a lansat Zephyr în 1936. Modelul trebuia să extindă piața mărcii dincolo de automobilele produse în volume mici, cu caroserii construite individual, însă motorul nu a susținut această ambiție.

Motorul V12 al lui Lincoln Zephyr prelua mai multe soluții de la V8-ul Ford cu chiulasă plată, inclusiv configurația L-head a supapelor și răcirea cu două pompe de apă. Fiabilitatea nu a ajuns însă la același nivel.

Pereții subțiri ai cilindrilor rețineau slab căldura rezultată din combustie, iar sistemul de ventilare a carterului era subdimensionat. Canalele de răcire prea mici agravau acumularea de căldură.

Temperatura ridicată transforma uleiul în nămol, care putea deteriora componentele și reduce puterea. Chiar și un exemplar care funcționa corect oferea numai 110 CP, valoare considerată modestă pentru un V12 al perioadei, din cauza alezajului și cilindreei reduse.

## Ferrari F140 a evoluat de la 651 CP la 819 CP

Ferrari a dezvoltat F140 în 2002 pentru Enzo. Motorul V12 aspirat natural avea o cilindree de 6 litri, un unghi de 65 de grade între bancurile de cilindri și producea 651 CP.

Unghiul ales permitea folosirea unui alezaj mai mare și lăsa mai mult spațiu galeriilor de admisie. Totodată, motorul putea fi construit mai scund și mai compact, coborând centrul de greutate al mașinii.

Dezvoltarea nu s-a oprit la versiunea montată pe Enzo. Ferrari a mărit cilindreea la 6,3 litri pentru F12. În LaFerrari, succesorul lui Enzo, puterea a ajuns la 800 CP după adăugarea unui motor electric și a unui sistem KERS.

Pentru Ferrari 812, F140 a trecut la 6,5 litri și 819 CP. Această versiune echipează toate variantele 812, modelul Daytona SP3, alte automobile din seria Icona și Purosangue. Evoluția păstrează arhitectura aspirată natural, dar aduce succesiv mai multă cilindree și putere.

## Mercedes M120 a fost proiectat să suporte solicitări peste utilizarea obișnuită

Mercedes a început dezvoltarea motorului M120 la sfârșitul anilor 1980 pentru o nouă generație S-Class. Constructorul a preferat aspirația naturală în locul supraalimentării, deoarece livrarea liniară a puterii se potrivea mai bine unei limuzine care trebuia să funcționeze lin și fără efort.

Inginerii au proiectat și testat fiecare componentă pentru solicitări mai mari decât cele întâlnite în utilizarea obișnuită. Sistemele de răcire și ungere au rămas simple și robuste, exact zonele în care Lincoln Zephyr întâmpinase probleme.

M120 producea 390 CP și livra cuplu pe întreaga plajă de turații. Rezerva sa tehnică a permis folosirea motorului și în afara unei limuzine de lux: o versiune modificată de AMG a echipat Mercedes-Benz CLK-GTR, iar Pagani l-a utilizat pe Zonda.

Verdictul tehnic separă clar cele două perechi. Jaguar 5.3L V12 și Lincoln Zephyr V12 au ratat prin sisteme care cereau întreținere frecventă sau gestionau defectuos căldura, în timp ce Ferrari F140 a evoluat prin cilindree și putere, iar Mercedes M120 și-a demonstrat robustețea atât pe S-Class, cât și pe automobile de performanță.